Sofi Oksanen -"Purificare"

Sunt foarte încântată când găsesc cărţi bune scrise de femei. Romanul lui Sofi Oksanen abordează unele teme feminine de actualitate, de obicei ţinute sub tăcere şi care se află la o graniţă destul de sensibilă a senzaţionalului de gen tabloid.
Pentru un cititor român, "Purificare" are şi o rezonanţă personală, întrucât se petrece în Estonia de imediat de după 1989, cu întoarceri în perioada comunistă. Pe un format de poveste, Aliide, o bătrână singuratică şi ursuză, se trezeşte într-o dimineaţă în curte cu Zara, o tânără care a reuşit să fugă de sub controlul unui grup de proxeneţi violenţi care o obligau să se prostitueze în Germania.
Deşi Zara e din Rusia, ea ajunge la casa lui Aliide după o fotografie a acesteia cu sora ei, despre care păstrează misterul, nefiind deloc încurajată de Aliide care refuză categoric să vorbească despre relaţia cu sora ei, ba chiar la început îi neagă de-a dreptul existenţa. In plus, Zara are rămăşiţele unei limbi misterioase, păstrată din negurile copilăriei, spre deosebire de fiica lui Aliide care a ales să emigreze în Finlanda, în dorinţa de a uita orice o leagă de Estonia.
Pe lângă un trecut care le urmăreşte, un trecut unde nimeni nu a rămas inocent în evenimentele brutale din timpul ocupaţiei ruseşti şi al regimului comunist, cele două femei împart şi o realitate personală, în afara istoriei, legată de abuzuri sexuale, suferind martirul unei ruşinii pe care nu o merită, dar care le leagă tocmai prin această inexplicabilitate, prin faptul că le împiedică exteriorizarea şi comuniunea cu cealaltă chiar dacă, în mod paradoxal, ar trebui să le unească.
Deşi există elemente în carte care scârţâie la nivel narativ, romanul în ansamblu este unul captivant, surprinde evoluţia unei relaţii speciale dintre cele două femei, include un subiect complex şi dificil de abordat.

"Recunoştea femeile cărora li se întâmplase ceva asemănător după miros. Fiecare mână tremurândă îi dădea de înţeles că şi aceea era una dintre ele. Fiecare tresărire la ţipătul unui soldat rus şi fiecare încercare de a sta ascunsă când se auzeau bocanci tropăind. Si aceea? Fiecare femeie care nu putea să nu traverseze strada când se apropiau miliţieni sau soldaţi. Fiecare femeie cu brâu peste rochie, semn că purta mai multe perechi de chiloţi. Fiecare femeie care nu te putea privi în ochi. Li se spusese oare şi lor, li se spusese că de câte ori te vei urca în pat cu soţul tău, îţi vei aminti de mine?"