Eric Barker -"Barking up the Wrong Tree"

O carte dintr-aia plinã de "ştiaţi cã" amuzante care pune sub semnul întrebãrii modul în care noi obişnuim sã ne definim succesul (şi da, nu este vorba despre bani). Autorul analizeazã tot felul de modele neconvenţionale de oameni de success sau se uitã la diverse corelaţii neaşteptate privind persoanele şi modul în care ele se raporteazã la propriul succes. Ca de exemplu, Churchill, un tip conştient de antipatia pe care o provoacã celorlalţi, dar care a fost fix ceea ce trebuie pentru a nu se lãsa influenţat de ceilalţi şi a-i face faţã lui Hitler, indiferent de ce credeau cei din jur. Astfel, taman defectele lui au devenit atuurile de care era nevoie în situaţia anormalã din cel de-al doilea rãzboi mondial.
Concluzia e cã în loc sã ne ruşinãm, mai bine ne acceptãm fiecare excentricitãţile şi vedem cum le putem pune cel mai bine în valoare.
Barker citeazã, de exemplu, un studiu care aratã cã absolvenţii de liceu care erau primii din clasã devin adulţi mediocri, lucru explicabil prin faptul cã nu poţi fi bun la tot. Scoala încurajeazã mediocritatea pentru cã nu ai timp şi energie sã faci lucruri suplimentare pentru ce te pasioneazã dacã munceşti sã iei 10 peste tot. De aceea poate ar fi bine sã-i lãsãm pe copii sã-şi urmeze hobby-urile mai mult, chiar dacã asta le mãnâncã timpul şi nu sunt premianţi la şcoalã.
Si acesta este un alt factor determinant pentru succesul într-o activitate: efortul pe care îl depui. Cu cât munceşti mai mult la ceva, cu atât devii mai bun la a face acel ceva. Evident, vieţile noastre sunt afectate de noroc, de a fi omul potrivit la locul potrivit, de anturaj etc. Dar dacã este un lucru pe care sã-l putem controla, atunci acesta este efortul pe care suntem dispuşi sã-l investim într-o activitate anume. Iar aici depinde doar de noi sã ne asigurãm cã am fãcut ce putem pentru a avea succes.