In principal, este vorba despre eşecul ca artist şi implicaţiile pe care aceasta le are la nivel personal, mai ales în ce priveşte sãnãtatea mentalã. Arthur Fidelman, un tânãr evreu din Bronx, se mutã în Italia pentru a-şi desãvârşi talentul de pictor. In afarã de pasiunea lui pentru picturã, Fidelman e cam dus cu pluta, iar modul lui de a aborda relaţiile cu ceilalţi este complet aiurea.
Este foarte greu de urmãrit firul cãrţii, apar tot felul de falii literare dubioase între diversele pãrţi, pare cã scriitorul nu s-a întors la final ca sã lucreze puţin la coerenţa celor bãgate în chestia asta pe care am putea-o numi roman doar ca sã-i spunem cumva.
Mai este şi problematica evreiascã reflectatã super bizar în interacţiunile lui Fidelman cu un şi mai ciudat personaj, Susskind, un imigrant evreu care locuieşte în ghetou. Si pentru cã apare şi o dilemã privind propria sexualitate, unde sunt amestecate şi mama şi sora lui Fidelman, alãturi de un personaj homosexual… chiar nu mai înţelegi nimic.
Mesajul acestei cãrţi mi-a scãpat în mod cert. Si lectura m-a obosit teribil. Dacã sunteţi în cãutarea unei cãrţi care sã vã punã la încercare, Tablourile lui Fidelman este o bunã recomandare în acest sens.
Inceputul:
"Fidelman, pictor ratat, dupã cum singur mãrturiseşte, venea în Italia ca sã lucreze la un studio critic asupra lui Giotto, al cãrui capitol introductive îl purtase peste ocean într-o servietã nouã din piele de porc, acum ţinutã strans în mâna transpiratã. La fel de noi mai erau şi pantofii lui vişinii cu tãlpi de cauciuc, costumul de tweed pe care-l purta în ciuda soarelui de sfârşit de septembrie, ce dogorea pieziş pe cerul roman, cu toate cã avea-n bagaj încã unul mai subţire, precum şi o cãmaşã din polyester, plus un set de lenjerie de corp de bumbac în amestec cu lycra, ce se spãla uşor şi repede, numai bunã de luat la drum lung."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu