"Atunci cand lucrati la abilitatile sociale cu un copil este important sa tineti minte ca abilitatile sociale-cheie din copilarie nu sunt exact la fel ca ale adultilor. De exemplu, copiii rareori fac cunostinta unul cu celalalt. Ei incep direct sa se joace. Poate ca intreaba numele celuilalt copil, dar nu se gandesc sa ofere si numele lor. [...] Manierele pot fi importante, dar abilitatile sociale [...] sunt mai cruciale pentru acceptarea sociala. Uneori parintii cu bune intentii le spun copiilor lor sa se duca la alti copii si sa ii intrebe “Pot sa ma joc si eu?” Dar eu le spun intotdeauna copiilor sa nu spuna vreodata asta, pentru ca este ca o invitatie gravata pentru ca un alt copil sa spuna nu. Refuzul nu vine din dusmanie sau rautate, ci din lipsa unor abilitati sociale personale. In schimb, sugerati copiilor sa mearga sa stea in apropiere, sa faca contributii relevante la conversatie, sa acorde atentie pozitiva si apo isa isi ofere ajutorul."
"Unul dintre lucrurile care imi plac cel maim ult la munca de psiholog pentru copii este ca dezvoltarea e de obicei de partea mea, dar mi se ofera toata lauda atunci cand comportamentul copilului se imbunatateste. Ceea ce vreau sa spun este ca cei mai agresivi prescolari se dezvolta in elevi mai putin agresivi, pe masur ace invata abilitati verbale si abilitati nonverbale sociale, dezvolta o toleranta crescuta la frustrare si reusesc sa isi gestioneze impulsurile mai bine. Daca au fost la terapie, pare ca terapia a reusit, dar de obicei este dezvoltarea copilului cea care face aproape toata munca."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu