"Atunci când lucrați la abilitățile sociale cu un copil este important să țineți minte că abilitățile sociale-cheie din copilărie nu sunt exact la fel ca ale adulților. De exemplu, copiii rareori fac cunoștință unul cu celalalt. Ei încep direct să se joace. Poate că întreabă numele celuilalt copil, dar nu se gândesc să ofere și numele lor. [...] Manierele pot fi importante, dar abilitățile sociale [...] sunt mai cruciale pentru acceptarea socială. Uneori părinții cu bune intenții le spun copiilor lor să se ducă la alți copii și să îi întrebe “Pot să mă joc și eu?” Dar eu le spun întotdeauna copiilor să nu spună vreodată asta, pentru că este ca o invitație gravată pentru ca un alt copil să spună nu. Refuzul nu vine din dușmănie sau răutate, ci din lipsa unor abilități sociale personale. In schimb, sugerați copiilor să meargă să stea în apropiere, să facă contribuții relevante la conversație, să acorde atenție pozitivă și apoi să își ofere ajutorul."
"Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la munca de psiholog pentru copii este că dezvoltarea e de obicei de partea mea, dar mi se oferă toată lauda atunci când comportamentul copilului se îmbunătățește. Ceea ce vreau să spun este că cei mai agresivi preșcolari se dezvoltă în elevi mai puțin agresivi, pe măsură ce învață abilități verbale și abilități nonverbale sociale, dezvoltă o toleranță crescută la frustrare și reușesc să își gestioneze impulsurile mai bine. Dacă au fost la terapie, pare că terapia a reușit, dar de obicei este dezvoltarea copilului cea care face aproape toată munca."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu