Michael G. Thompson, Lawrence J. Cohen, Catherine O'Neill Grace -"Mamã, sunt tachinat!"

 

"Atunci când lucrați la abilitățile sociale cu un copil este important să țineți minte că abilitățile sociale-cheie din copilărie nu sunt exact la fel ca ale adulților. De exemplu, copiii rareori fac cunoștință unul cu celalalt. Ei încep direct să se joace. Poate că întreabă numele celuilalt copil, dar nu se gândesc să ofere și numele lor. [...] Manierele pot fi importante, dar abilitățile sociale [...] sunt mai cruciale pentru acceptarea socială. Uneori părinții cu bune intenții le spun copiilor lor să se ducă la alți copii și să îi întrebe “Pot să mă joc și eu?” Dar eu le spun întotdeauna copiilor să nu spună vreodată asta, pentru că este ca o invitație gravată pentru ca un alt copil să spună nu. Refuzul nu vine din dușmănie sau răutate, ci din lipsa unor abilități sociale personale. In schimb, sugerați copiilor să meargă să stea în apropiere, să facă contribuții relevante la conversație, să acorde atenție pozitivă și apoi să își ofere ajutorul."

"Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la munca de psiholog pentru copii este că dezvoltarea e de obicei de partea mea, dar mi se oferă toată lauda atunci când comportamentul copilului se îmbunătățește. Ceea ce vreau să spun este că cei mai agresivi preșcolari se dezvoltă în elevi mai puțin agresivi, pe măsură ce învață abilități verbale și abilități nonverbale sociale, dezvoltă o toleranță crescută la frustrare și reușesc să își gestioneze impulsurile mai bine. Dacă au fost la terapie, pare că terapia a reușit, dar de obicei este dezvoltarea copilului cea care face aproape toată munca."

Philippa Perry -"The Book You Wish Your Parents Had Read"

 

Paul Tough -"How Children Succeed"

 

"[...] Habit and character are essentially the same thing. [...] It's not like some kids are good and some kids are bad. Some kids have good habits and some kids have bad habits. Kids understand it when you put it that way, because they know that habits might be hard to change, but they're not impossible to change. William James says our nervous systems are like a sheet of paper. You fold it over and over and over again, and pretty soon it has a crease. And I think that's what you at KIPP are doing. When your students leave KIP, you want to make sure they have the kind of creases that will lead them to success later on."

Jennifer Senior -"All Joy anf No Fun"

Stil: 4/5
Idei interesante 5/5
Coerență: 5/5

Amanda Ripley- "Cei mai deştepți copii din lume şi modelele de învățământ care i-au format"

Stilul: 2/5
Idei interesante:3/5
Coerență: 2/5

Amanda Ripley încearcă să înțeleagă rezultatele slabe (mai ales în comparație cu banii alocați învățământului) obținute la celebrul, mai nou, test PISA de către elevii americani. Acest test PISA (care acum se dă şi la noi), deşi nu e infailibil, măsoară cât de bine se pricep elevii să gândească critic, să analizeze o situație (nu să redea comentarii literare). Autoarea ia ca termeni de comparație Finlanda, Coreea de Sud şi Polonia, uitându-se la peisajul educațional din perspectiva unor elevi americani plecați în țările respective ca parte dintr-un program internațional de schimb de elevi.
Cartea e atât de dezlânată (poate nici traducerea nu e una fericită), iar paragrafele şi sub-capitolele se termină mai mereu în aer, încât vă rezum aici punctele principale:
-cei mai importanți sunt profesorii; dacă ai profesori foarte bine pregătiți, cu salarii decente şi angajați după o selecție riguroasă, atunci şi rezultatele elevilor lor vor fi pe măsură; în loc să se bage bani în săli de clasă ultra-digitizate, mai bine se bagă bani în profesori
-contează şi valoarea pe care o comunitate sau societate în general o acordă şcolii; dacă trăieşti într-o țară unde studiile sunt importante, atunci elevii îşi vor da silința să învețe mai mult
-ce poți face ca părinte: să le citeşti copiilor de mici (copiii cărora părinții le citiseră de mici aveau la începutul liceului un avans la partea de citire de un an şi jumătate față de ceilalți) şi să le oferi laude specifice pentru realizări concrete şi cu adevărat merituoase (de exemplu, este inutil să feliciți un copil pentru că a terminat de citit o carte; este mult mai util pentru el să discuți despre cartea pe care a citit-o, să îl întrebi ce i-a plăcut, ce i s-a părut nou, dacă i s-a părut grea/uşoară, ce întrebări l-a făcut să-şi pună etc.)
-şi în general trebuie apreciat rezultatul, nu efortul (acei profesori care dau o notă mai mare pentru că elevul s-a străduit, chiar dacă nu a făcut cum trebuie, îi fac mai mult rău decât bine respectivului copil din punctul de vedere al nivelului său academic).
Iar cartea vine să ia din vinovăția pe care tind să o resimtă unii părinți din zilele noastre dacă acordă prea mare importanță rezultatelor şcolare, în timp ce tot felul de teorii de parenting vin cu bla-bla-uri despre leadership, creativitate, fericirea copilului de a fi lăsat liber etc. Dacă eşti un părinte interesat de rezultatele şcolare ale copilului tău şi îl creşti cu disciplina muncii la şcoală, copilul tău va avea, cel mai probabil, note bune, ceea ce-i va da mai târziu libertatea de a-şi alege orice profesie doreşte pentru că va fi pregătit pentru orice.

Daniel J. Segel şi Tina Payne Bryson -"Creierul copilului tău"

"Banii de buzunar sunt un alt mod grozav de a-i face pe copii sã-si exerseze modul în care pot sã rezolve dileme dificile. Experienta de a decide între a cumpãra un joc pe calculator acum sau de a continua sã economiseascã pentru bicicleta nouã constituie un mod puternic de a exersa creierul superior. Ideea este sã-i lasi pe copii sã se lupte cu decizia si sã-si asume consecintele. Ori de câte ori poti sã faci acest lucru în mod responsabil, evitã sã-i rezolvi dilemele si abtine-te de a-l salva, chiar si atunci când copilul face greseli minore sau alegeri nu-chiar-atât-de-grozave. In definitiv, scopul nu este perfectiunea fiecãrei decizii luate acum, ci un creier superior optim dezvoltat pe termen lung."

"[...] observarea mintii poate fi o descoperire emotionantã pentru pãrinti, mai ales atunci când vãd puterea integrãrii în actiune în viata copilului lor. Este foarte interesant sã întelegem (si sã-i învãtam pe copii) cã ne putem folosi mintea pentru a ne recãpãta controlul asupra vietii. Prin directionarea atentiei, putem trece de la a fi influentat de factori din interiorul si din jurul nostru la a-i influenta noi pe ei. Când devenim constienti de multitudinea de emotii schimbãtoare si de fortele care actioneazã în jurul nostru si în noi, putem sã le recunoastem si chiar sã le acceptãm ca pãrti din noi însine -dar nu trebuie sã le permitem sã ne intimideze sau sã ne defineascã. Ne putem deplasa atentia cãtre alte puncte de pe marginea rotii de constientizare, astfel încât sã nu mai fim victimele fortelor care, aparent, sunt dincolo de controlul nostru si sã participãm activ în procesul de luare a deciziilor si de influentare a modului în care gândim si simtim."

Alfie Kohn -"Unconditional Parenting"

Stilul:3/5
Idei interesante:3/5
Coerență:4/5