Ian McEwan –"Mângâieri strãine"

Colin și Mary, un cuplu de englezi, relaxaţi, fãrã prejudecãţi, își petrec vacanţa în Veneţia (bãnuim cã este vorba de Veneţia pentru cã numele orașului nu apare explicit în carte).

"Serpuia sub copertinele magazinelor și sub rufele întinse la uscat care atârnau ca niște steaguri de balconașele din fier forjat pentru a se pierde ispititor în întuneric. Se cerea exploratã, dar exploratã de unul singur, fãrã vreun însoţitor cu care sã te consulţi sau faţã de care sã ai obligaţii. Sã pãșești pe ea complet liber, eliberat de povara stãrilor psihologice, sã ai liniștea de a fi deschis și atent la propriile percepţii, la lumea a cãrei revãrsare extraordinarã și neîncetatã dinaintea simţurilor tale ai zãgãzuit-o, ai ignorat-o mereu cu atâta ușurinţã în favoarea idealurilor neverificate ale responsabilitãţii, eficienţei, civilitãţii, sã pãșești pe ea acum, sã te îndepãrtezi pur și simplu, sã te topești în beznã ar fi atât de ușor."

Aici întâlnesc, printr-o întâmplare prea forţatã pentru a nu fi fost planificatã și prea neobișnuitã pentru a nu prevesti ceva rãu, un alt cuplu ciudat, Robert și Caroline, de care se simt atrași într-un mod foarte straniu, într-o atmosferã tensionatã care își gãsește justificarea în episodul revelator de la finalul romanului, în stilul caracteristic al lui McEwan.
Incã de la început suntem introduși foarte brusc în intimitatea cuplului Colin-Mary care se cunosc și se potrivesc surprinzãtor de mult (de ex. știu ce gândește celãlalt atunci când privește un anumit obiect sau o pozã), atât de mult încât de cele mai multe ori discuţiile nu sunt nici mãcar necesare. Cumva aceastã familiaritate foarte intimã dintre ei doi pare sã fi înlocuit pasiunea, ardoarea relaţiei.
Ne ia însã timp sã descâlcim detaliile relevante ale relaţiei dintre Colin și Mary, sã ne dãm seama cã nu sunt cãsãtoriţi, deși sunt împreunã de șapte ani, dar cã fiecare are un trecut separat de celãlalt. Tot romanul se desfãșoarã pe un ton evaziv : de la lipsa denumirii orașului pânã la absenţa explicaţiilor relaţiilor distante dintre Robert, un bãrbat care asociazã masculinitatea cu agresivitatea, și Caroline, soţia supusã și ascultãtoare pânã la limita masochismului.
Menţinerea tensiunii pe parcursul întregului roman, fãcându-l pe cititor sã întoarcã paginile obsedant și sã refuze cu obstinaţie sã-și întrerupã lectura, îi reușește foarte bine lui McEwan și în "Mângâieri strãine", cu același șoc cauzat de acţiunea finalã, cu efectul potenţat de lipsa oricãrei explicaţii.