Regăsim aici acea îmbinare de elemente autobiografice şi ficţiune care creează o senzaţie de irealitate. Aceste surprize paradoxale, presărate cu referinţe literare din America Latină, apar în toate cele 13 povestiri. Chiar titlul aparent cu tentă pornografică este explicat într-un pasaj liric:
„Femeile sunt târfe asasine, Max, sunt maimuţe rebegite de frig care se uitã în zare dintr-un copac bolnav, sunt prinţese care te cautã în noapte, plângând, cercetând cuvinte pe care nu le vor putea rosti niciodatã. In acest echivoc trãim și ne plãnuim ciclurile vieţii. Pentru prietenii tãi, Max, în acest stadiu care acum se comprimã în amintirea ta ca un simbol al coșmarului, eu am fost singura cãutãtoare stranie, un stadiu al unui alt stadiu, la care unii ajung dupã ce au dansat conga cu tricoul legat de mijloc sau de gât. Pentru tine eu am fost prinţesa de pe marele bulevard fragmentat acum de vânt și de fricã (în așa fel încât acum în mintea ta bulevardul e tunelul timpului), trofeul particular de dupã o magicã noapte colectivã. Pentru poliţie voi fi o paginã albã. Nimeni nu va înţelege vreodatã cuvintele mele de dragoste. Tu, Max, îţi amintești ceva din ce ţi-am spus când mi-o trãgeai?”
Povestirile surprind întâmplări minore, dar de o violenţă dezarmantă, prin care ar putea trece oricine dintre noi, însă care ne dezvăluie vulnerabilitatea în acea atmosferă străvezie de senzaţii de alteritate, de stranietate, de mister.
"Reîntâlnirea cu el fusese o întâmplare fericitã. Ochiul rãmãsese o persoanã ciudatã, dar totuși frecventabilã, un ins care nu-și impunea prezenţa, cãruia îi puteai spune la revedere în miez de noapte și care sã îţi rãspundã doar cu un la revedere, fãrã nici un reproș, fãrã nici o jignire, o specie aparte de chilian ideal, stoic și amabil, un exemplar nu foarte întâlnit în Chile, dar pe care numai acolo îl puteai întâlni."
"Fãrã sã fie surprins (sau fãrã sã lase sã se vadã asta) se uitã cum își dã jos peruca și o pune pe capacul de la veceu. E rasã pe cap și pe gât i se vãd douã cusãturi relativ proaspete. B își aprinde ţigara și o întreabã de unde s-a ales cu asta. Târfa e sub duș și nu aude nimic. B nu repetã întrebarea. Dar nici nu iese din baie. Dimpotrivã, se lungește pe gresia albã din baie și se uitã la aburul care iese de dincolo de perdea cu o senzaţie de abandon și liniște, pânã nu mai distinge nici peruca, nici veceul, nici mâna cu care ţine ţigara."
"Pe urmã am crescut și aventurile noastre de tinereţe ni se pãreau mai curând detestabile. Noi, tinerii mexicani din clasa medie bogatã, eram condamnaţi sã-l imitãm pe Salvador Elizondo care la rândul sãu îl imita le Klossowski sau sã ne îngrãșãm încet fãcând comerţ sau fãcând pe birocraţii sau pierzând vremea pe la organizaţii vag de stânga, vag caritabile. Intre Elizondo, a cãrui operã nu o recitisem, și pictorul Cavernas, ne astâmpãram foamea nepotolitã și, cu fiecare îmbucãturã pe care o înghiţeam, eram mai slabi, mai urâţi și mai ridicoli. Apoi prietenul meu s-a întors la Irapuato, iar eu am rãmas în DF și într-un fel amândoi încercam sã nu ne interesãm de lenta naufragiere a vieţilor noastre, lenta naufragiere a esteticii, a eticii Mexicului și a rahaturilor noastre de vise."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu