"Funny Boy" e pe lista mea de lecturi din fiecare ţară din lume la Sri Lanka. Nu excelează prin valori literare, dar îşi atinge scopul ca diversificare a cărţilor citite.
Este povestea lui Arjie, unul din copiii unei familii bogate din Sri Lanka, considerat de toţi ca un ciudat pentru că de mic preferă să fie implicat în jocurile fetelor şi să poarte sari-uri frumoase decât să se ducă la cricket cu fratele lui.
Este copilăria şi adolescenţa unui homosexual care învaţă să-şi înţeleagă şi să-şi accepte sexualitatea, un tabu în societatea în care trăieşte. Viaţa tihnită şi prosperă a familiei va fi şi ea afectată de conflictele rasiale între tamili şi singalezi.
Bineînţeles, stâlpul moral al familiei este Appa, tatăl care îi interzice lui Arjie să-şi continue jocurile feminine atunci când mătuşile lui îl numesc ironic "funny boy" pentru a menţine buna reputaţie a familiei şi îl trimite la o şcoală unde va învăţa să fie un bărbat adevărat.
"I watched my father as he walked away down the hall. Unlike Amma, he was a distant figure who had very little effect on our everyday reality. We dealt with him mainly through avoidance. The family squabbles that took place, the secrets, were kept from him by an unspoken understanding. He was a figure we held in awe, and his presence represented an authority my sister and brother and I would seldom defy."
Paralel cu traseul de "coming of age" al lui Arjie, apare povestea de dragoste între Radha şi Anil care nu se pot căsători din cauza diferenţelor culturale şi sociale dintre familiile lor. Radha, care crescuse în America, nu dă foarte mare importanţă tradiţiilor din ţara maternă, dar Anil, un sinhalez, are de înfruntat refuzul categoric al familiei lui Radha. Fata este trimisă departe de casă pentru a-i permite să îl uite pe Anil, iar la întoarcere este obligată să se mărite cu un om care îi este practic un necunoscut.
"Sometimes I wonder if it was all worth it in the end. To have made all those sacrifices. Life is a funny thing, you know. It goes on, whatever decisions you make. Ultimately you have children or don’t have children and then you grow old. Whether you married the person you loved or not seems to become less important as time passes."
La şcoală, Arjie se împrieteneşte cu Shehan, un băiat la fel de "funny" ca şi el. Relaţia dintre ei trebuie şi ea să fie păstrată secretă pentru a nu fi distrusă de o societate intolerantă la tot ceea ce iese din ideea acceptată de normalitate. Astfel, Arjie începe să accepte faptul că nu va răspunde niciodată la pretenţiile familiei lui aşa cum îi cere tatăl.
"Ultimately I found myself in the back garden, the one in which only a few months ago I had played bride-bride. The girls had forgotten to take down the altar from the last time they had played, and it looked bedraggled now from a recent rainfall. The garlands of araliyas had come undone and lay broken and crushed on the ground. I thought of bride-bride and all those elaborate ceremonies I had invented, how I had thought that weddings could not be anything but magical occasions. How distant that time seemed, a world I had left far behind."
Romanul îşi construieşte personajele şi îşi dezvoltă intriga pentru a arăta cum oamenii sunt obligaţi să se înstrăineze de o familie şi o societate care refuză diversitatea şi schimbarea, care pun tradiţiile şi stereotipurile mai presus de sentimentele şi unicitatea indivizilor, toate acestea pe un fundal de turbulenţe etnice care condamnă orice îndemn de deschidere ca o subminare a eforturilor comunităţii de a rămâne puternică şi integră în faţa atacurilor celorlalte comunităţi religioase sau culturale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu