Ideea din "Outliers" e tot cam pe-acolo. Oamenii de succes (indiferent de domeniu), pe lângă unele calităţi personale, ca ambiţia, talentul muzical, condiţia fizică foarte bună etc., au beneficiat de un context socio-economic şi familial care i-a ajutat să exceleze cel puţin în aceeaşi măsură ca abilităţile lor înnăscute. Succesul este doar parţial o poveste individuală. El este produsul unor combinaţii de factori externi favorabili care le permite acestor abilităţi înnăscute să se manifeste şi să fie exploatate la un nivel ridicat.
Cam la ce-ţi foloseşte să citeşti cartea:
-dacă şi pe tine te enervează uneori această prezentare mitologică a omului de succes care reuşeşte doar prin forţele lui să obţină un purcoi de bani sau să exceleze într-un anumit domeniu, atunci poţi folosi exemplele din carte ca să te cerţi pe această temă la o bere (nu e ca şi cum ai avea vreodată ocazia să-l ai pe Bill Gates care-ţi povesteşte copilăria lui, aşa că e bine să profiţi de informaţia din carte);
-înţelegi cam care ar putea fi câteva lucruri cu care ar trebui încurajaţi copiii pentru a-şi dezvolta atitudinile şi raporturile sociale de care au nevoie în promovarea propriilor talente şi abilităţi; cu cât se răspândeşte mai mult această idee că succesul într-un domeniu depinde în egală măsură de calităţile noastre înnăscute cât şi de educaţie şi de ocaziile pe care le oferim copiilor pentru a şi le dezvolta, cu atât vom reuşi să avem câţi mai mulţi oameni împliniţi şi o societate mai evoluată.
"People don’t rise from nothing. We do owe something to parentage and patronage. The people who stand before kings may look like they did it all by themselves. But in fact they are invariably the beneficiaries of hidden advantages and extraordinary opportunities and cultural legacies that allow them to learn and work hard and make sense of the world in ways others cannot. It makes a difference where and when we grew up. The culture we belong to and the legacies passed down by our forebears shape the patterns of our achievement in ways we cannot begin to imagine."
Prima parte a cărţii se concentrează foarte bine asupra exemplelor care să susţină această idee centrală. Partea a doua este mai diluată şi se bazează mai mult pe senzaţional (un capitol este despre condiţiile care favorizează producerea de accidente aviatice) şi sentimental (poveşti de succes ale cunoscuţilor).
Ce am reţinut eu de la începutul cărţii unde situaţiile analizate sunt mai interesante:
-obţinerea performanţei în orice domeniu (muzical, sportiv, programare informatică etc.) depinde de exersare, iar regula de aur constă în 10.000 de ore de exerciţiu pentru a stăpâni extraordinar de bine o abilitate;
-nivelul de IQ este relevant până la pragul de 120 de unde oamenii sunt capabili să urmeze studii universitare şi să înţeleagă regulile şi teoriile din orice domeniu care i-ar putea pasiona; trebuie să fii suficient de inteligent pentru a avea aceasta capacitate de înţelegere; orice creştere IQ nu mai este relevantă pentru performanţa ştiinţifică, aici intrând în joc alţi factori de care depinde succesul cuiva;
-diferenţa dintre inteligenţa analitică (cea reflectată de nivelul IQ-ului şi care este, într-o anumită măsură, înnăscută şi ereditară) şi cea operaţională –slavă domnului că nu a spus emoţională, că făceam urticarie (cea care caracterizează modul în care interacţionăm cu ceilalţi, uşurinţa socială, raportarea la autoritate etc. şi care este învăţată, depinde de tipul de educaţie primit de la părinţi).
"We pretend that success is exclusively a matter of individual merit. But there’s nothing in any of the histories we’ve looked at so far to suggest things are that simple. These are stories, instead, about people who were given a special opportunity to work really hard and seized it, and who happened to come of age at a time when that extraordinary effort was rewarded by the rest of society. Their success was not just of their own making. It was a product of the world in which they grew up."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu