Florin Piersic jr. -"Opere cumplite. Volumul 2"

Florin Piersic jr. este actorul român contemporan care mie-mi place cel mai mult. Este singurul capabil să facă un one man show ca lumea (în fine, un one man show cu cuvinte, că altfel şi Dan Puric face o treabă foarte bună de unul singur atunci când tace). Dar îmi place şi modul în care scrie; scrie ca personajele pe care şi le construieşte pentru scenă (dacă nu aţi văzut încă "Freak Show", vi-l recomand cu stăruinţă).
"Opere cumplite 2" este o colecţie de vigniete (articole publicate în diverse reviste, dar în special în "Unica" –mhm), de felii de viaţă aşa cum o ştim cu toţii, dar cu o atenţie deosebită pentru detaliile care dau miez întâmplărilor de fiecare zi. După ce-l citesc pe Piersic jr. , traiesc epifanii zilnice, mai ales în metrou, unde oamenii, discuţiile, mimicile, gesturile lor dobândesc brusc semnificaţie.

"După ce ai terminat de citit, ai pus cartea deoparte.
Tot ce ai scris aici s-a întâmplat cu adevărat? ai spus.
Da, am spus eu.
Am tăcut un minut. Ai tăcut şi tu. Te-ai uitat pe fereastră. M-am uitat şi eu, ca să văd ce vezi tu. Pe cer era un nor în formă de biscuit.
Dar am inventat mai mult de jumătate, am spus eu, într-un târziu.
Tu ai tăcut şi te-ai uitat la nor. Biscuitul s-a transformat într-o ceaşcă de cafea, cu farfurioară şi linguriţă.
De fapt, doar pe vreo două sau trei pagini apar întâmplări pe care le-am trăit, am spus eu fără să-mi iau ochii de la ceaşca de cafea.
Apoi ceaşca a plutit încet spre dreapta şi a dispărut din rama ferestrei.
Iar din alea două pagini, doar pe câteva rânduri apar lucrurile care mi s-au întâmplat în realitate, am spus eu.
Am rămas nemişcaţi şi ne-am uitat la cer până când s-a făcut noapte."