Vacanta pe munte -Șimon, Bran -episodul 4 Valea Gaura

 După ce-am prins ceva curaj la Peștera, am zis să facem traseul la Cascada Moara Dracului, chiar dacă eu eram în sandale (nu aveam boncaci de rezervă). Pentru a scurta traseul, se poate merge cu mașina până în capătul satului unde se termină asfaltul (aici e prima barieră) și mai departee pe drumul forestier până la a doua barieră. Aici își lasă cam toată lumea mașina. 

Sunt câteva minute de mers pe drumul forestier până la un monument în memoria decedaților într-un accident aviatic, iar de acolo traseul o ia spre dreapta prin pădure -triunghi galben sppre cascadă și Valea Gaura. După ce treceți printr-un râu pe niște pietre și un podeț improvizat din bușteni (pare dificil, dar cu puțină atenție e ok) începe un urcuș susținut prin pădure -din fericire, noi am urcat această porțiune mai abruptă în jumătate de oră.

Apoi urmează o urcare mult mai ușoară până la cascadă. Traseul este foarte bine marcat (triunghi galben, apoi cruce roșie). Eu zic să nu vă opriți aici și să continuați traseul pe cruce roșie încă vreo jumătate de oră. Urcușul nu e lung și nici deosebit de greu, dar priveliștea pe care o veți avea din poiana de sus care se deschide în Valea Gaura este superbă. 

De aici mai puteți urca o altă jumătate de oră până la o porțiune de cățărat pe stâncă unde sunt lanțuri. Priveliștea e mai frumoasă de acolo, dar nu e mult diferită de cea de mai jos. Dacă sunteți prea obosiți nu e musai să urcați până aici. 

Noi nu am urcat porțiunea cu lanțuri pentru că... well... eu eram, totuși, în sandale. Traseul până sus durează vreo două ore-două ore jumătate și nu mi s-a părut deosebit de solicitant, dar necesită ceva rezistență fizică și niște bocanci ar fi potriviți. 

Singurul incident pe care l-am avut pe acest traseu a fost pe final, când treceam la întoarcere peste pietrele de la râul de jos, unde ne-am întâlnit cu un urs. Nici noi nu ne-am dat seama că nu mai vorbeam de ceva vreme pentru că ne concentram să nu alunecăm pe pietrele din râu și era multă apă care cădea de pe munte cu un zgomot puternic, iar după râu ieși în pădure după o curbă, așa că ursul nu a putut să ne simtă la timp și să se îndepărteze. 

Din fericire, nu ne-am pierdut cu firea (aveam și spray cu piper) și am început să strigăm la el, iar ursul s-a speriat și a luat-o la fugă. A fost singura noastră întâlnire cu un urs în pădure din toți anii de când facem trasee. Evident, suntem foarte bucuroși că am scăpat așa ușor.