Hector Garcia (Kirai) & Francesc Miralles -"Ikigai"

 

Mircea Eliade -"Istoria credințelor şi ideilor religioase vol 1"

 

"[...] maorii din Noua Zeelandă au ajuns să execute adevărate minunății din lemn sculptat [...] Evident, dificultatea unei lucrări nu face din ea o operă de artă. Astfel, cei care fac modele de corăbii în sticle ar trebui să fie trecuți în rândul celor mai mari artiști. Dar abilitatea tehnică a indigenilor ar trebui să ne ferească de concluzia că lucrările lor par bizare pentru că nu știu să le facă mai bine. Nu nivelul tehnicii lor diferă de al nostru, ci ideile lor. E un lucru pe care e bine să-l conștientizăm încă de la început, pentru că ansamblul istoriei artei nu este relatarea unui marș triumfal spre progresul tehnic, ci istoria unei înlănțuiri de variații în idei și exigențe. Dispunem de dovezi din ce în ce mai clare că, în unele condiții, artiștii indigeni pot să reproducă natura cu tot atâta fidelitate ca și cel mai priceput artist format la o academie. În urmă cu câteva decenii, în Nigeria au fost descoperite câteva capete de bronz, care sunt niște portrete cum nu ne-am putea imagina altele mai convingătoare."

Giulia Enders -"Gut"

 

Octavian Pantiș -"Musai List"

 

Nassim Nicholas Taleb -"The Black Swan"

 

Robert D. Kaplan -"In umbra Europei"

 

"Biblioteca mea este acum o povară. Cuprinde însemnările pe care mi-e teamă să nu le pierd înainte de a le folosi. Astfel, trebuie să aștern pe hârtie cele ce urmează. Apoi pot să mă debarasez de bibliotecă și să continui să mă despart de toate posesiunile lumești -cea mai mare umilință a bătrâneții.

O carte înseamnă libertate; prea multe cărți sunt un obstacol în calea cunoaștetii lumii. Nu mai poți vedea limpede când ai în minte un citat pentru orice priveliște care ți se dezvăluie ochilor.

Cărțile cu coperte cartonate sunt pentru firile sedentare. Am destul de puține, și încă și mai puține ediții princeps. Nimic care să impresioneze un bibliofil. Biblioteca mea constă în principal în ediții broșate roase, pline de însemnări făcute de-a lungul anilor. Dar pentru mine fiecare carte este prețioasă. Un buget mic te face să apreciezi cartea și să cumpănești cu mare grijă ce cumperi. N-am avut o slujbă full-time până la vârsta de cincizeci și trei de ani, apoi am avut mai multe la rând, uneori concomitent. Astfel că, la maturitate, am început să adun tot mai multe cărți, însă fiecare în parte însemna tot mai puțin pentru mine. Cu adevărat importante sunt volumele pe care le-am cumpărat cu decenii în urmă. Nu poți să le uiți așa cum nu poți să uiți niște prieteni vechi cu care ai pierdut legătura, cu toate defectele lor."

Ilf şi Petrov -"Douăsprezece scaune"