Nu existã o „poveste” în sensul clasic al cuvântului, ignorându-se coerenţa cronologicã sau imperativul unei intrigi. Un strãin ajunge în zona Sinistra, pe undeva la graniţa între România și Ucraina, cu un amestec bulversant de naţii, români, unguri, ruși, ucraineni, moldoveni etc., pentru a-și recupera fiul vitreg izolat aici ca pedeapsã pentru sãvârșirea unei infracţiuni nenumite și a-l convinge sã fugã împreunã din acest ţinut al absurdului și violenţei.
De cum ajunge, Andrej al nostru primește un alt nume scris pe o plãcuţã de metal pe care trebuie sã o poarte mereu la gât. Doar așa, despuiat de propria identitate, este acceptat în Zona Sinistra, alãturi de alte câteva zeci de oameni, cu o identitate la fel de artificialã ca și a lui.
Zona Sinistra este într-adevãr sinistrã, dupã cum ne avertizeazã numele; totul este descompus de umezealã și mucegai, într-o atmosferã cenușie, cu oameni abrutizaţi, forţaţi sã coboare la stadiul de animale. Romanul este pictura unei stãri de dezumanizare, cu o puternicã laturã vizualã, într-o lume care se construiește pe propriile reguli, fãrã nici o legãturã cu logica, cu nevoile oamenilor, cu sentimentele și bunã-starea lor, de unde și unele episoade de umor foarte negru.
Un interviu cu autorul (în englezã) : aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu