Kathleen Winter -"Annabel"

"Annabel" este povestea unui hemafrodit care, deşi părinţii au ales să fie băiat la naştere, ajunge să-şi descopere şi să-şi accepte partea feminină care pentru el e mai atractivă, deşi poate şi prin faptul că a fost mereu nevoit să-şi refuze mici plăceri considerate nepotrivite pentru un băiat, mai ales în comunitatea restrânsă şi izolată de vânători şi pescari din Labrador unde e crescut.
Din punctul meu de vedere, cartea de referinţă pentru tema personajului-hemafrodit este "Middlesex" unde dilema sexuală îmbinată cu cea socială şi familială îşi găseşte doza perfectă de dramatism şi umor în stilul minunat al lui Eugenides.
"Annabel" e mai puţin amuzantă şi inovativă ca "Middlesex", dar Kathleen Winter scrie cum trebuie, matur şi elegant, deşi despre un subiect care acum nu se mai bucură de ineditul necesar pentru a ţine vie atenţia cititorului în afara altor elemente din roman care să ne trezească interesul. Copilăria şi adolescenţa lui Wayne-Annabel se desfăşoară pe fundalul turbulenţelor matrimoniale din îngheţatul (şi la propriu, şi la figurat) Croydon Harbor unde soţii sunt plecaţi la vânătoare jumătate de an, iar nevestele rămân acasă încercând să umple această singurătate cu diverse activităţi: plantarea de plante exotice care nu au nici o şansă să reziste în climatul dur al zonei, găsirea unui amant, abuzul de alcool etc.

"Intors acasă de la vânătoare, lecuit de singurătate, Treadway îşi iubea nevasta pentru că aşa promisese. Dar miezul sălbăticiei îl chema şi iubea cel miez mai mult decât orice promisiune. Miezul acela sălbatic era o stare de spirit, însă avea şi un punct geografic."

"In Croydon Harbor erau multe perechi de tineri, de vârsta lui şi a lui Gracie, care păreau să stea împreună mai degrabă împinşi de forţa unei maree decât de dorinţă sau de vreo decizie conştientă. Ieşeau de câteva ori la dans împreună şi, pe nesimţite, tatăl unuia sau al celuilalt curăţa locul din capătul îndepărtat al proprietăţii familiei pentru o casă nouă."

De când am trecut cu avionul pe deasupra Labradorului, am devenit fascinată de această regiune încremenită în propria sălbăticie, goală şi duşmănoasă ca un deşert, însă fără temperaturile sufocante de acolo, cu elani în loc de cămile şi orizonturi largi de pământ golaş şi întinderi nesfârşite de apă. Astfel, pentru mine, descrierea vieţii în Labrador a reprezentat unul din farmecele cărţii. Poate pentru cineva care nu-mi împarte pasiunea pentru această zonă decorul Labradorului nu are acelaşi impact, dar pentru mine partea aceasta a fost unul dintre marile plusuri ale romanului.