Ludmila Uliţkaia -"Minciunile femeilor"

6 povestiri despre cum femeile mint pentru a se justifica, pentru a crea o realitate aşa cum şi-o doresc măcar în mintea celor care le ascultă, pentru a se pune într-o poziţie de victimă unde li se iartă lucruri pe care, poate, ele însele nu şi le pot ierta. Poveştile sunt legate prin personajul comun Jenia, incapabilă să mintă, dar care învaţă cum să-i lase pe ceilalţi să o facă. Aceeaşi Uliţkaia scrutătoare şi îngăduitoare cu slăbiciunile feminine, care ne mustră, dar pe care o ghicim mereu dispusă să ne treacă greşelile cu vederea.

Si să nu uităm de detaliile delicios amărui care îţi smulg un zâmbet:
"-Anna Veniaminovna, eu nu mă duc să-i cer vecinei fierul de călcat, râşniţa de cafea sau mixerul, mi le-am procurat pe ale mele. De ce trebuie să iau cu împrumut un bărbat?"

Finalul meu preferat de povestire:
"Iar peste încă o zi Jenia a plecat. A încheiat cu Michel un contract ca să scrie scenariul. Despre viaţa asta de câine. Despre minciuna asta mizerabilă. Iar adevărul e şi mai mizerabil. Dar Michel voia poveşti. Romanţe de mahala. Melodrame pentru oameni sărmani. In care toate fetele din lumea asta să-şi regăsească speranţele, şi cele naive, şi cele egoiste, şi cele sărace cu duhul, şi cele bune, şi cele crude, şi cele trase pe sfoară...
Jenia a primit o foaie avans. Aceeaşi sumă pe care toate sperau s-o primească pentru o noapte...
S-a întors acasă. Acasă totul era adevărat, viaţa era penibil de grea şi de tensionată. Jenia s-a dus la lucru şi a scris scenariul. La Moscova întreaga istorie i s-a părut din ce în ce mai stupidă şi mai inutilă.
Iar peste o lună şi jumătate a sunat Leo, i-a spus că Michel a murit din cauza unei supradoze de heroină. Si asta s-a întâmplat la o zi după înmormântarea soţiei lui, Esperanza, care a murit de SIDA într-o clinică. Leo plângea. A plâns şi Jenia. In sfârşit s-a isprăvit cu toată nebunia asta. S-au lămurit toate lucrurile, printre care şi culoarea ochilor lui Michel: albastru când pupila se contractă, ajunge cât un vârf de ac, şi negru când ea se dilată şi ocupă tot irisul, în funcţie de doză..."