F. Scott Fitzgerald -"The Great Gatsby"

Stiu că mi-a luat inacceptabil de mult timp ca să apuc să citesc cartea aceasta, dar asta e, mi-am început de anul acesta saga de citit cărţi ratate la momentul oportun.
Povestea este arhi-cunoscută: Nick se mută în New York în anii `20 pentru că vrea să înveţe cum stau treburile la bursă şi se împrieteneşte cu vecinul său, enigmaticul Jay Gatsby care dă petreceri nebuneşti de opulente în fiecare sâmbătă. In fine, Gatsby, de fapt, se foloseşte de Nick pentru a ajunge din nou la iubita lui din tinereţe (înainte de a ajunge omul neruşinat de bogat care e acum), Daisy, căsătorită momentan, dar pe care speră să o aducă înapoi.

"There must have been moments even that afternoon when Daisy tumbled short of his dreams –not through her own fault, but because of the colossal vitality of his illusion. It had gone beyond her, beyond everything. He had thrown himself into it with a creative passion, adding it to it all the time, decking it out with every bright feather that drifted his way. No amount of fire or freshness can challenge what a man will store up in his ghostly heart. "

Societatea anilor `20 este foarte frumos descrisă, cu decăderea valorilor morale, cu cinismul financiar şi îmbogăţirile ilegale, cu extravaganţa şi vâltoarea cheltuilelilor luxoase. Ti-ai fi dorit să trăieşti pe atunci, nimic de spus.
Există şi un mesaj semi-moralizator al cărţii: distrugerea visului american, care acum este corupt şi lipsit de orice scop nobil. Atât America la nivel general, cât şi Gatsby la nivel personal, trebuie să accepte faptul că trecutul idealizat nu mai are nici un corespondent actual.

"Americans, while occasionally willing to be serfs, have always been obstinate about being peasantry."

Stilul lui Fitzgerald e bine construit pe alocuri (paginile de la început sunt cele mai bune), mai ales când descrie New York-ul, atmosfera din oraş sau de la petreceri. Personajele par cumva incomplete, e dificil să relaţionezi cu ele ca şi cititor, dar pe de altă parte pentru mine a fost reconfortant să citesc o carte unde personajele nu contează atât de mult. Impresia de superficialitate a cărţii pentru că nu aprofundează personajele, sentimentele lor, nu le dă acea consistenţă de analiză şi justificări găsite în alte romane, mi-a plăcut şi mi se pare că aceastră tehnică se potriveşte bine la atmosfera găunoasă, dar atrăgătoare prin strălucirea aceasta de suprafaţă, a perioadei descrise.

"They were careless people, Tom and Daisy – they smashed up things and creatures and then retreated back into their money or their vast carelessness, or whatever it was that kept them together, and let other people clean up the mess they had made..."