Shin Kyung-Sook -"Te rog, ai grija de mama"

După cum mă ştiţi –eu şi cu lista mea de cărţi de citit din toată lumea- am fost foarte încântată când s-a tradus "Te rog, ai grijă de mama" din coreeană. Am cumpărat imediat cartea, am luat şi exemplare de dat cadou. Sunt foarte fericită că există edituri mici care scot traduceri din cărţi apreciate în alte ţări, dar care nu ajung la noi pentru că puternicii Humanitas sau Polirom aleg de multe ori să meargă pe succese sigure (cum ar fi Murakami, de exemplu) la public în loc să încerce să mai şi ne educe puţin. Ei, recunosc că sunt cam exigentă deoarece standardul cărţilor scoase de marile edituri româneşti este foarte ridicat, dar tot am eu aşa un of împotriva lor (cum ar fi că Julian Barnes sau Herta Müller erau la 5 lei înainte să fie premiaţi –ceea ce nu e rău, că aşa am ajuns eu să am acasă toată colecţia Julian Barnes de la Nemira). Mai menţionez că preţul cărţilor scoase de edituri mici este foarte scăzut (cartea în discuţie e doar 20 de lei), dar cumpărătorii care nu ştiu decât să se plimbe în fiţele de la Cărtureşti (sunt răutăcioasă, şi mie-mi place Cărtureştiul foarte mult) şi nu intră niciodată în librării de "cartier" se plâng interminabil de preţurile cărţilor. In fine, între timp am văzut "Te rog, ai grijă de mama" şi în Cărtureşti, dar când a apărut nu putea fi găsită decât în librăriile mici care mai dau o şansă şi editurilor mai puţin celebre.

Acum că mi-am eliberat nemulţumirile, să trecem la cartea propriu-zisă. Subiectul este mai bine înţeles, cred eu, de cei care trăiesc în societăţi ca a noastră, unde s-a produs o schimbare bruscă separându-i pe cei mai în vârstă obişnuiţi să fie ataşaţi de tradiţii, să îşi construiască o identitate pe lucrurile care "aşa trebuie făcute", care au acoperit o distanţă enormă între munca fizică istovitoare şi posibilitatea unei "cariere intelectuale" oferită copiilor, de noi, copiii, care am putut să ne bucurăm de libertatea de mişcare, de a ne alege unde vrem să locuim şi să muncim, de a câştiga atât de mulţi bani pe cât suntem dispuşi să ne sacrificăm timpul şi energia, de a ne comporta în mod individualist, de a pune totul sub semnul întrebării: valori, tradiţii, legături de familie şi de a ne alege propriile principii: banii, succesul etc.

In romanul lui Shin Kyung-Sook, mama este pierdută de tată în metroul din Seoul atunci când vin să-şi viziteze copiii plecaţi de-acasă pentru nebunia succesului financiar, literar, relaţional din capitală. O dată cu dispariţia mamei, copiii realizează că nu ştiu, practic, nimic despre ea ca persoană –nici măcar nu-şi mai aduc sigur aminte de data ei de naştere ca să-i scrie vârsta pe afişele pe care vor să le pună la metrou (mama îşi sărbătorea ziua de naştere o dată cu cea a tatei pentru a nu-i pune pe copii la cheltuieli şi drumuri suplimentare).
Deşi mama a făcut eforturi foarte mari pentru a-i creşte şi a-i trimite la studii, cu un soţ pentru care căsnicia era o corvoadă, copiii au luat aceste sacrificii ca de la sine înţelese şi nu s-au gândit niciodată să-i dea mamei ceva înapoi pentru ele. Dimpotrivă, erau agasaţi de fiecare dată când mama insista ca ei să se întoarcă acasă de sărbători sau când venea ea să le aducă mâncare tradiţională preparată în casă.
Căutând-o pe mama, copiii ajung să-şi dea seama că au stat lângă o femeie pe care nu s-au obosit niciodată să o cunoască într-adevăr: banii pe care ei îi trimiteau erau folosiţi în cu totul alte scopuri la care nici unul dintre ei nu se aşteptase, iar mama fusese şi ea o femeie care avusese nevoie de dragoste şi sprijin, pe care le-a pus în plan secundar în faţa binelui propriilor copii.

După această carte, i-am dat telefon mamei să o întreb când mai vine în vizită...