Ionuţ Chiva -"Boddah speriat"

Un volum de 13 povestiri, cu sentimente diverse pe care le lasã cititorilor, la limita (niciodatã clarã) între autobiografic și imaginar, despre familie și relaţia pãrinţi-copii, despre cât de complicate și dezamãgitoare pot fi relaţiile amoroase, despre ratarea creativã și, mai ales, despre câini (ei apar mai în fiecare povestire). Stilul este unul onest, deschis, simplu, Ionuţ Chiva vorbește direct cu cititori tineri, care cautã mai mult o experienţã autenticã și mai puţin sofisticarea literarã. Povestirile îţi lasã o impresie de "fãrã stare", o cãutare a ceva, nu știi ce, dar trebuie sã cauţi, sã ai o schimbare, sã încerci sã fii undeva unde ar putea sã ţi se întâmple ceva mișto.

Inceputul povestirii "Doi bãieţi buni":
"Nu se pot spune multe lucruri despre familii –sunt cum sunt ("the infinite separate houses, how they all went on, each with its meals and minutia of daily usages", vorba poetului) și puţini, poate doar cei bolnavi într-un anume sens, sunt cei care pot pretinde cã s-au scuturat de praf și au mers mai departe fluierând atunci când, așa cum se spune, au pãrãsit cuibul. Oamenii inteligenţi sau poate doar cei inteligenţi într-un anume sens sunt foarte atenţi la anumite lucruri atunci când se hotãrãsc sã facã pasul, cum se spune –"We marry families".
Dar se pot spune oare mai multe lucruri despre vineri seara, începutul de weekend? Cultura pop pare sã creadã, ca și cu familiile, cã da –sunt cântece, filme de comedie întregi despre vineri seara, searã în care ne luãm câte o pauzã de la muncã pentru a petrece și pentru a ne reîncãrca bateriile, cum se spune.
 Nu aveau încã sau poate cel mare avea conștiinţa faptului cã, cel puţin acolo și pentru oamenii sãraci ca ei, weekendul era fãcut mai degrabã sã-ţi încarci bateriile decât sã petreci. Oricum, avea sã mai treacã ceva timp pânã ce asta vea sã înceapã sã-l melancolizeze și sã-l scoatã din minţi."