Paul Beatty -"The Sellout"

Câștigãtorul Man Booker-ului de anul acesta poate nu a scris cea mai complexã și profundã carte de la acest premiu, dar cu siguranţã e printre primii la satirã. Romanul pleacã de la o idee care vexeazã multe dintre sensibilitãţile (în mare parte ipocrite) privind rasismul: Me ajunge sã fie judecat la Curtea Supremã pentru cã a readus sclavia și segregarea rasialã în orãșelul californian Dickens șters de pe hartã într-o combinaţie imobiliarã suspectã. Paul Beatty trateazã subiectul inegalitãţilor rasiale din America și al modului în care istoria ne marcheazã prezentul într-un mod foarte direct, sincer, cu o tonã de sarcasm, cu un gen de umor inteligent, dar inconfortabil, care nu-și propune sã fie înţeles de oricine.

"I stayed up nights trying to convince Funshine Bear, whose fur over the years had mottled and turned from sun-ray yellow to toe-jam brown, that the reintroduction of segregation would be a good thing. That like Paris has the Eiffel Tower, St. Louis the Arch, and New York an insanely huge income disparity, Dickens would have segregated schools. If nothing else, the Chamber of Commerce brochure would look attractive. Welcome to the Glorious City of Dickens: The Urban Paradise on the Banks of the Los Angeles River. Home to Roving Bands of Youth Groups, a Retired Movie Stare, and Segregated Schools!"

Bonbon (poreclã dobânditã dupã câștigarea unui concurs de "spelling" –oricum numele lui adevãrat e Me, așa cã oricum e o definire ciudatã) ar prefera sã se ocupe de ferma lui unde are o pasiune pentru a obţine cele mai savuroase fructe și o iarbã de calitate, dar se vede nevoit sã rezolve tot felul de probleme cu care se confruntã suburbia în care locuiește: moștenirea tatãlui sãu (și aici gãsiţi unul din exemplele cele mai dereglate de educaţie) care era mereu chemat de poliţie sã-i linișteascã pe negrii care ameninţau cu diverse acte violente faţã de propria persoanã sau faţã de alţii, bãtrânul Hominy Jenkins se voluntariazã sã devinã sclavul lui (și nu prea ai cum sã refuzi un voluntariat) pentru cã astfel crede el cã devine "vizibil", cã va ajunge sã conteze ca persoanã, orãșelul Dickens este șters de pe harta Los Angeles-ului, iar locuitorii par sã se complacã tot mai mult în decãderea vieţii într-un loc complet ignorat.

"Top-secret minority bastions like the Dons and the Avenues that’ve never had or needed Thomas Guide listings, official boundaries, or cheesy billoards announcing, "You are not entering..." or "You are now leaving..." because when the voice inside your head (the one you swear up and down isn’t prejudice or racism) tells you to roll up the windows and lock the doors, you know you’ve entered the Jungle or Fruittown and that when you start breathing again, you’ve exited. I dug up a blue marker, drew a crooked outline of my hometown as best as I could remember it, and scribbled DICKENS in big Dodge-blue letters across pages 704-5, and a little pictogram of the exit sign I’d just put up. [...] So if you find yourself hurtling southbound on the 110 freeway, speeding past two yellow-and-black blurs that read WATCH OUT FOR FALLING HOME PRICES and CAUTION-BLACK ON BLACK CRIME AHEAD, you’ll know whom to thank for the roadside warnings."

Stilul foarte dinamic în care sunt expuse ideile în prima parte a cãrţii îi dã un aer de stand-up comedy în scris (o chestie pe care eu nu am mai întâlnit-o pânã acum), dar mai apoi mi s-a pãrut cã romanul devine cam convenţional în modul în care-și rezolvã conflictele (iar în a doua parte chiar apare motivul unui bar în care se ţin seri de stand-up comedy). In loc de o condamnare adesea de suprafaţã a rasismului din societatea actualã, Paul Beatty duce lucrurile la extrem în direcţia opusã, arãtând cum toate se îmbunãtãţesc atunci când rasismul este mai mult decât acceptat, este chiar încurajat. Aceastã exagerare ne elibereazã cumva sã ne gândim cinstit la problema segregãrii rasiale, prezentã într-un mod insidios în mentalitatea actualã (sã ne uitãm la ultimele alegeri din State, de altfel), o ascundere sub preș a adevãratelor probleme care cauzeazã mai mult rãu decât iniţiazã o autenticã schimbare pozitivã.