"Jacob se hotărăşte să iubească" nu este, propriu-zis, o carte de dragoste aşa cum s-ar putea aştepta unii cititori de la titlu. Este o carte despre identitate, despre resemnare, despre familie, despre cruzimea şi absurdul istoriei, despre încăpăţânarea de a rămâne în viaţă, despre rasism, injustiţie socială, prejudecăţi.
Jacob, fiul lui Jakob, ajuns mai puţin germanizat ca o mică răzbunare a bunicului, deşi rădăcinile familiei şi ale satului din Banat sunt mai curând franceze, chiar dacă oarecum la limită. Este povestea unei comunităţi de şvabi, victime constante ale vârtejurilor politice şi militare, fiind nevoiţi să găsească mereu energia de a face să rodească locuri potrivnice.
Ca preferinţă personală, "Maseurul orb" al lui Cătălin Dorian Florescu mi-a plăcut mai mult decât "Jacob...". Personajele acolo sunt mai surprinzătoare decât misteriosul tată Jakob apărut de nicăieri pentru a-şi alege nevasta pe baza unui articol de ziar, iar problematica lecturii m-a atras mai mult decât cea a istoriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu