vineri, 24 aprilie 2015

Jon Ronson - "The Psychopath Test"

Anul acesta am început să mă ţin onorabil de programul meu de citit cărţi de non-beletristică. Din facultate nu m-am mai întors la cărţi de psihologie, dar "The Psychopath Test" a venit ca o lectură foarte plăcută, deşi intrigantă.
Nu este o carte pentru specialişti, ci pentru cei interesaţi în general de domeniu şi cu o doză mică de paranoia. Trebuie să rezistaţi puţin primelor pagini –unde este rezolvat un mister care nu mi s-a părut că-şi găseşte locul în economia cărţii- ca apoi să ajungeţi la peripeţiile autorului în lămurirea diagnosticării cu această afecţiune controversată, care a fost lăsată în afară până şi de celebrul DSM.

Este diagnosticarea cu psihopatie un fel de catch-22? O dată diagnosticat ca psihopat îţi este imposibil să scapi de acest diagnostic pentru că una din trăsăturile psihopatului este să se facă plăcut pentru a-şi urmări propriul interes –adică acela de a scăpa de diagnosticul de psihopat.
Astfel, cu ajutorul scientologilor (!), Jon Ronson îl întâlneşte pe Tony pacientul unui spital psihiatric de înaltă securitate închis acolo pentru că s-a prefăcut nebun ca să scape de închisoare şi care a ajuns să petreacă 12 ani în acest spital de nebuni în loc de o pedeapsă pentru vătămare corporală de vreo 4 ori mai scurtă. Si asta deoarece nu a mai putut convinge pe nimeni că el este, de fapt, sănătos o dată ce a primit diagnosticul de psihopat.

Ronson se întâlneşte cu mai multe persoane, psihiatri care s-au implicat în diagnosticarea sau terapia psihopaţilor şi oameni diagnosticaţi cu această maladie mentală, dezvăluind numeroasele aspecte ale acestei problematici.

Este psihopatia o patologie sau sunt psihopaţii oamenii de succes din societatea actuală?
"I wondered if sometimes the difference between a psychopath in Broadmoor and a psychopath on Wall Street was the luck of being born into a stable, rich family."

Există o suprapunere între mass-media şi dezechilibru mental, în general, sau între jurnalism şi psihopaţi şi puterea lor de a ne fermeca în particular?
"Practically every prime-time program is populated by people who are just the right sort of mad, and I now knew what the formula was. The right sort of mad are people who are a bit madder than we fear we're becoming, and in a recognizable way. We might be anxious but we aren't as anxious as they are. We might be paranoid but we aren't as paranoid as they are. We are entertained by them, and comforted that we're not as mad as they are."

"The Psychopath Test" apare în mai multe topuri de cele mai bune cărţi de non-beletristică şi este o lectură uşoară şi agreabilă, dacă nu luăm în considerare seriozitatea subiectului în sine. Nu este o carte ştiinţifică şi referinţele la cercetări din domeniu sunt păstrate la nivel anecdotic. De cele mai multe ori sunt prezentate interviurile şi discuţiile pe care autorul le are cu psihopaţi sau specialişti, iar interpretările sunt păstrate la un nivel minim.

Remarcile din cartea lui Jon Ronson cuceresc prin bun simţ:
"There is no evidence that we've been placed on this planet to be especially happy or especially normal. And in fact our unhappiness and our strangeness, our anxieties and compulsions, those least fashionable aspects of our personalities, are quite often what lead us to do rather interesting things."

"We journalists love writing about eccentrics. We hate writing about impenetrable, boring people. It makes us look bad: the duller the interviewee, the duller the prose. If you want to get away with wielding true, malevolent power, be boring."

"Psychiatric diagnoses are getting closer and closer to the boundary of normal," said Allen Frances. "That boundary is very populous. The most crowded boundary is the boundary with normal."

Si una dintre ideile fixe pe care le am din facultate:
"It's very easy to set off a false epidemic in psychiatry," he said. "And we inadvertedly contributed to three that are ongoing now. [...] Autism, attention deficit, and childhood bipolar. [...] With autism it was mostly adding Asperger's, which was a much milder form. [...] The rates of diagnosis of autistic disorder in children went from less that one in two thousand to more than one in one hundred. Many kids who would have been called eccentric, different, were suddenly labeled autistic."

4 comentarii:

  1. Hm, nelinistitor.
    Mie nu-mi par totusi a fi asa de multi, ma refer la cei pe care-i intalnesc in fiecare zi - but what do I know, poate pentru ca se ascund prea bine...
    Ciudat, totusi.
    Mi-a placut primul citat din cele 3 finale, intr-adevar, de bun simt.
    Am sa caut si eu cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, remarca aceea ca sunt multi psihopati "de succes" depinde de mediul in care te afli. In carte e cu referire pregnanta la lumea multi-nationalelor. "I vaguely remember hearing psychologists say there was a preponderence of psychopaths at the top -in the corporate and political worlds- a clinical absence of empathy being a benefit in those environments."

      Ștergere
  2. S-a schimbat fundalul! Parca e din „Lucy in the sky with diamonds”...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da, mi s-a parut prea potolit modelul anterior. Am simtit nevoia de o schimbare psihedelica. Bine, am si largit partea care contine textul ca sa nu fie obositor modelul strident de pe margine. Dar imi place acesta mult mai mult ca precendetul.

      Ștergere